DORINŢA

Corabia-mi pluteşte pe marea-nvolburată,
Ţărmu-a rămas în urmă, cerul e înnorat.
Nu mă lăsa, Isuse, să intru în furtună,
Când valuri se ridică şi sunt înfricoşat.

Aş vrea să iei Tu cârma, să mă conduci în pace.
Atuncea fără teamă aş sta şi aş cânta.
Căci ştiu că eşti Stăpânul şi marea Te ascultă,
De-aceea fără grijă în voia-Ţi m-aş lăsa.

Cum bebeluşul gingaş, în braţul mamei sale,
Adoarme fără vise, cu zâmbetul uşor,
Aşa vreau, fără grijuri, descătuşat de toate,
Privind la chipu-Ţi dulce, în veci să Te ador.