Toamnă târzie

Plutesc frunze poleite,
Duse de vântul rătăcit.
Fuge timpul pe negândite,
Vremea sub ploaie s-a răcit.

Frunze galbene, ruginii, mofluze
Zboară duse de vântul efemer.
Se strâng pe cărare confuze,
Iar soarele coboară în mister.

Copacii golași, solitari în vânt,
Amorțiți visează la verdele crud,
Ce-n Primăvară se umple de cânt.
Acum vijeliile tot mai des se aud.

Se apropie iarna cu puritatea ei.
Să ne acopere cu plapuma albă.
Steluțele jucăușe ca niște scântei,
Sunt împletite în a nemuririi salbă.

Toamnă târzie e viața mea trecută.
Aleargă spre iarna vieții, anii mei,
Sub harul Domnului renăscută.
Credința mă poartă pe aripile veșniciei.

- Vino, Doamne, sfințește-mi ființa,
Se apropie Iarna vieții, Te aștept.
Primăvara eternă înviorează credința,
Atât cât mai bate inima în piept.