Fă-mă, Doamne

Fă-mă Doamne, un vas de alabastru
Și umple-mă cu mir de nard curat,
Pentru ca atunci când viața mea va fi făcută cioburi,
Mireasma, să umple locul în care m-ai pus.

Fă-mă, Doamne, lacrimi pe picioarele Tale,
Și sărutări pe ele și pe fruntea Ta,
Căci vreau să mă închin înaintea Ta și să îți spun:
Ești bine venit în casa mea!

Fă-mă, Doamne, pământ moale,
Pe care să rămână urmele pașilor Tăi, atunci când vei trece,
Iar ele să fie un reper
Pentru cei ce vor să Te urmeze.

Fă-mă Doamne, copac cu frunze verzi,
Trimite Vântul Tău cel Sfânt, să le facă să fremete,
Și prin freamătul lor, să spun că exiști.

Fă-mă, Doamne, izvor de ape vii, și apoi
Lasă-mă să devin fluviu,
Pentru ca atunci când mă voi revărsa peste maluri,
Tot ce ating să vină la viață.

Fă-mă toate acestea, dar mai presus de toate
Atunci când ne vom întâlni,
Fie ca vin eu, fie ca vii Tu,
Să-mi dai sărutarea Ta, iar eu să mă proștern din nou
La picioarele Tale.

Amin.

Mihăiță Ana (18,10, 2018)