Gânduri de Toamnă

E Toamnă, şi de nu ar fi speranţa
Ce zi de zi ne întăreşte siguranţa,
Că Domnul sfânt e partea noastră
Chiar şi în flacăra de foc albastră,
Ce urcă până la fereastră,

A rugului, ce s-ar putea aprinde -
Şi pe de-a-ntregul ne-ar cuprinde,
Atunci, nu s-ar mai putea ajunge
Când roadele coapte s-ar strânge,
Dar în iubire, El ne prinde!

E Toamnă! Imperativul ei înseamnă,
Când ieşi la lucru, tu te îndeamnă!
Şi de cu zori lucrând până în seară,
Să strâng roadele toate-n cămară,
Poate că e ultima Toamnă!

Să nu le laşi pe câmp de izbelişte,
Răvăşite, prin livezi şi prin mirişte,
Căci ce s-a copt deplin, e numărat
De Domnul cântărit, ales şi sigilat
Prin străduinţa în restrişte!

Flavius Laurian Duverna
24 octombrie 2018