Dalila
, , Pășește către jertfă... O, zeitate sumbră...
Acum, când doar la harfe, dulăii îți mai cânt.
E ziua ispășirii. E cea din urmă umbră,
Ce stoarce un trup de vlagă, pe-o buză de mormânt. ''
Amorul curge în cupe, la sânii tăi de otravă.
Și iadul îi sărută, ca un amant nebun.
Pe craniul ras în grabă, de-o falnică ispravă,
Un sol trimis de moarte, cu oastea lui se adun., , Ce sfinte curtezane, ți-au măgulit gândirea,
Ce pânze de păianjen, ți s-au țesut pe ochi? ‘’
Corăbiile lumii, ți-au zămislit privirea
Privirea, ce abisul deodată îl deochi.
Cel ce fusese munte, [ca ieri] în astă lume
S-a sfărâmat în grabă, pe-ai tăi genunchi de fier.
Ah, patimă prea crudă... azi Hades se răzbună,
Cu urlete și ură, prin ochiul tău, lejer.

Și-n zodiile toate, nebunii stau râzând,
De plozii lumii aceștia, la sânii tăi, plângând?

Viorel Balcan Valentin 2 februarie 2013