Eu niciodată nu voi ști cât drum mai am de străbătut
Și câte lacrimi vor mai curge pe rănile ce m-au durut...
Eu nu voi ști când va fi clipa să las aici tot ce e tină
Și-nveșmântată-n aripi albe să plec spre țara de lumină...
Acolo, într-un cor de îngeri voi învăța să cânt frumos,
Voi scrie versuri de iubire spre slava Domnului Cristos
Voi locui în casa sfântă ce Dumnezeu mi-a pregătit
Și doar acolo voi pricepe ce mult am fost și sunt iubit...
Voi niciodată nu veți ști că de acolo, din lumină
Am să veghez asupra voastră... voi șterge dorul ce suspină
Și uneori, în ceas din noapte când veți privi uimiți spre stele
Poate o clipă veți gândi că sunt și eu ascunsă-n ele...
Și, într-o zi din fuga voastră vă veți opri pentru o clipă
Cu un buchet de crizanteme, făcând din lacrime risipă
Și, aplecați pe lutul rece veți depăna o amintire
Din viața mea iar eu în ceruri voi tresări de fericire!

Vulcan-01-11-2018
Mary