Cu aripi de spumă marea se zbate,
Un val aşchiat bea o cupă de stele,
Nu poate să zboare căci astrele-s grele,
Le curge-n suspine la colţuri de noapte.
Cu aripi de spumă vrea marea să zboare
Să-şi sape o matcă departe-ntre astre,
Cu susurul blând al oglinzii albastre,
Aripa-i se frânge la prima-ncercare.
Cu aripi de spumă visează oceanul
La Apele sfinte de Sus să ajungă,
Să ştiţi că se poate, există o strungă,
Un singur Păstor să le dea Canaanul.
Voi ape de jos stăvilite-n hotare,
Celula vă este ca un rug tăinuit,
Dacă un Râu de sub Tron v-a tămăduit
În flacără Vie veţi zbura spre Soare.
La Apele sfinte de Sus să ajungă,”...Ce minunat! Oceanul de jos visează la apele de deasupra firmamentului....tinde spre imaginea lui originară, ca-n oglindă.....Atât de original și poetic....