Ce dor îmi e de Tine ca de o zi de vară
Acum când toamna plânge și frunze mă-nfioară
Acum, când umbre negre din ceață se desprind
Și nu mai am putere altarul să-l aprind
Ce dor îmi e de Tine... Iubitul meu ceresc
Ce mult aș vrea în ochii adânci să Te privesc...
Cununa de pe frunte să-nlocuiesc cu flori
Și setea să-Ți astâmpăr cu roua ce-i în zori
O, de-aș avea putere aș șterge c-un sărut
Atâta suferință din rana ce-a durut...
Aș șterge Doamne hula și vorbele murdare
Te-aș îmbrăca în cântec, în razele de soare...
Și m-aș sui pe cruce în brațe să Te iau
Să te cobor de-acolo... iubire să Îți dau
Atâtea generații din nou Te-au răstignit
Deși din veșnicie mereu Tu i-ai iubit!
Ce dor îmi e de Tine... ca setei de izvoare
Ca păsării de aripi... ca florilor de soare...
Mi-așa de dor de Tine în ochi să Te privesc
Să-Ți spun prin tot și toate: Isuse Te iubesc!

Vulcan-06-11-2018
Mary