Privesc în jur... văd oameni triști
Prea obosiți să mai zâmbească
Văd ochi ce și-au pierdut lumina
Și au uitat să mai iubească...
Văd prunci ce nu știu să se joace
De un ecran parcă vrăjiți
Nu știu să cânte, să alerge
De telefon înlănțuiți...
Și văd bătrâni care suspină
Uitați de lume, de copii
Mereu în rugă aplecați
În casele acum pustii...
Privesc în jur... e-atâta teamă
Atâta cenușiu și fad
Atâtea vise ce se sting
Și aripi ce se frâng și cad
Văd lacrimi ce-au uitat să curgă
Și-aud dureri ce țipă-n noapte
Ascult tăcerea ce suspină
Și gânduri ce se pierd în șoapte...
O, lume... lume unde oare
Ai rătăcit de ți-este greu?
La ce răscruce? Pe ce cale
Te-ai despărțit de Dumnezeu?
Privesc în jur... mi-e dor de-o lume
Plină de pace și iubire
Mi-e dor de zâmbete, de cântec
De clipele de fericire...
Mai este timp... cât pe genunchi
Sunt suflete să mijlocească
Mai e o șansă... se mai poate
Să-nvețe omul să iubească!

Vulcan-11-11-2018
Mary