I-am dat drumul firii, şi s-a dus
Ca un prădător flămând de noapte
Şi s-a pus în contra lui Isus
S-a smucit din linişte și şoapte!

Ca un fulger, cum s-a dezlegat
Ca o ploaie rece fără preget
S-a întors spre mine şi a urlat
O ţineam atâta, de un deget

Şi a spart şi ziduri şi pereţi
Căpăta în mine forma unei brute
Prin privire trimitea săgeţi
N-a lăsat în mine o virtute...

Mă târa, căci i-am pierdut controlul
Prin pustiuri fără de izvoare
Îi făcusem lumii tot ocolul
Până ajunsesem fără de valoare

În genunchi, aproape sfărâmat
Am găsit în mine-o amintire
Pe Isus Hristos, însângerat
Care dă izbândă, ispăşire...

Ridicat-am mâinile murdare
Sus înspre lumină, înspre cer
Ca să cer putere şi iertare,
Cuie oțelite, şi-un ciocan de fier...