Alunecând pe-o rază, frunză peregrină,
Ai atins ca jarul a toamnei buză dulce,
Cânţi ultima baladă-n drumul care duce
Să-mbrace-n putregai lingouri de lumină.

Legând în simfonie geamătul sub cruce,
Învingi boldul morţii, învii prin rădăcină,
În sevele brute vei susura divină
Iar clorofile ca pe-o pâine te vor frânge.

Concentric te întrupi în oşti nenumărate,
Scoţi ciutura cu psalmii din fântâni străbune,
Cauţi un om să-i cânte afară, în noapte,
Să deschidă Cerul, smerit în rugăciune
Lăudând Stăpânul Care e Tot în toate,
Căci toată rostuirea mâna Lui o ţine.