Nu-mi da Doamne nici putere,
Nici prea multă slăbiciune,
Nu-mi da bani şi nici avere,
Doar puțină-nțelepciune!
Să pricep care Ți-e voia,
Când duc lipsă sau când am,
Iar de cad în paranoia,
Pune-n trupul meu balsam!
Peste mintea-mi limitată,
Toarnă Duh și har divin,
Ca să strig doar "Ava, Tată!"
Când mi-e sufletul suspin!
Inima-i înșelătoare,
Duhul este schimbător,
Doamne, pune-nviorare,
Peste omul muritor!
Vreau să pot discerne bine,
Care-i sfântă voia Ta,
Chiar de trec peste rovine,
Tu să fii la stânga mea!
Iartă-mi vorba cea peltică,
Pasul meu cel tremurat,
Sus pe Stâncă mă ridică,
Să Te laud ne-ncetat!
Iar când rana sângerează,
Leag-o cum ştii Tu mai bine,
Ca să am o minte trează
Să Te laude pe Tine!
Nu vreau să cârtesc în viață,
Când nu-Ți înțeleg lucrarea,
Doamne, dă-mi atunci povață,
Să-Ți pot auzi chemarea!
Să nu uit de-a ta venire,
(Ziua-aceea e aproape!)
Căci imensa Ta iubire,
Vrea de moarte să ne scape!
Să îngenunchez sub cruce
Şi să-Ți spun acol' durerea,
Tu să-mi iei ce nu pot duce
Şi să-mi lași doar mângâierea!
13/11/2018, Barcelona -Lucica Boltasu