Nu cere de la oameni ajutor
Căci nu la mulți, neapărat, le pasă,
Omul promite, dar e schimbător,
Și atunci când nu te-astepți... te lasă!

Nu aștepta miloși samariteni
Gata de jos să te ridice,
Căci nu sunt între pământeni
Prea mulți la greu să se implice.

Nu-ți spune păsul nimanui
Căci vei primi doar compasiune,
Mai bine spune-I Domnului,
Plecat, zdrobit în rugăciune.

Au fost atâția ce și-au pus
Nadejdea-n omul muritor
Crezând că tot ce el le-a spus
Se va-ntâmpla în viitor.

Doar vorbe goale și-amagire
Aceasta-i tot ce au primit,
Căci cel ce-ofera cu iubire
E numai Unul; Mielul Cel jertfit.

Nu cere de la-aceia ce par drepți
Și că au inima aleasă
Căci s-ar putea o viață să-i aștepți
Măcar o dată să îți intre-n casă.

Învață odată pentru totdeauna
Prietene. . ! că omul e pământ
Și singurul ce poate opri furtuna
E Domnul Slavei Cel deapururi Sfânt.

Lui doar să-i ceri când ești la strâmtorare
Și El nevoia ți-o va împlini,
Dacă și tu raspuns-ai la a Lui chemare
Și știi c-ai fost cum El te-a vrut să fii.