PILDA NEGHINEI

Când privești uimit recolta primăverii, ce răsare
din țesuturi neștiute, tăinuite-n chip divin;
cresc pe-acelaşi plai de slavă, sub același dulce soare,
două plante erbacee, spre văzduhul opalin.

Buruiană mult vestită și-ntâlnită-ntre cereale,
cu tulpina ei înaltă și florii roșii-stacojii,
ridicându-se semeață peste țarina din vale,
însă...
vătămând pământul cu miresme purpurii.

Și de vrei să mergi la moară ca să faci din grâu, făină,
bucurându-te de rodul muncii tale omeneşti,
dacă scapi spre măcinare vreo fărâmă de neghină,
gustul ei amar și toxic-ţi va produce boli trupeşti.

De cu toamna când răsadul împânzeşte holde pline,
grâul rabdă gerul iernii şi nespusele-i troieni,
însă-abia când primăvara, cresc vestitele neghine,
spicul este în pericol, inundat de buruieni.

Și așa...
ne stă-nainte fabula, când ni se spune
că pe când dormeau străjerii, un vrăjmaș s-a ridicat...
și în mijlocul culturii grâului curat,
el pune
o sămânță a neghinei ce dă rod nemăsurat...

Iar acestea tâlcuite... par să fie explicate-n
conotații uzuale și ușor de deslușit,
însă cei ce-s în neştire și de Dumnezeu departe,
de la cunoştinţa pildei, imediat s-au rătăcit.

Dragii mei creștini
ce sinceri,
mi-aș dori să fim, aievea
spre această pildă care dă un iz duhovnicesc;
azi sunt vremuri de tăgadă-n care peste tot puterea,
este detronată-n cinstea unui creştinism lumesc.

Observând duplicitatea multor ce-şi sporesc robia,
ce se văd a fi cu Domnul, dar se amăgesc, căci nu-s...
în aceeaşi adunare, unii caută-mpărăţia,
alţii doar vorbesc de-aceasta, dar n-au treabă cu Isus...

Și vedem peste hotare cu-ntristare și mâhnire,
mari treziri ce-au fost odată-n adunările din vest;
Tozer,
Wesley,
Edwards,
Berger
și evangheliști cu știre,
oameni ce-au vestit lumina și-au trăit-o-n chip celest.

Dar...
când grâul se-nmulţise, prosperând către lumină,
au venit pe nesimțite, slujitorii lui Satan,
căci pe țarina trezirii-n timp s-a ridicat neghină,
o neghină ce și astăzi domină întregul lan.

Și așa,
cum e făgașul,
occidentului, din urmă,
ne-ndreptăm spre rătăcirea prevăzută de profeți,
când în vremi de libertate poftele vor fi la cârmă,
timp în care hedoniștii vor fi principali valeți.

Aste vremuri de neghină vin spre orice adunare
cu pretextele purtării jubileului ceresc;
falsă cercetare-n care o lumească închinare
cu programe de amploare place omului firesc.

Asta nu e libertate, slobozind orice meteahnă,
dând culoare pocăinței spre nenumărate căi;
pocăința este una
și e fără de prihană,
cale-ngustă și curată prin a` plângerilor văi.

Căci neghina sunt aceia ce se-nalţă-n adunare
pentru slava lor deșartă și căutând orice folos
cei ce-s fără de iubire,
dar mințind pe fiecare,
se făţărnicesc în toate şi-s potrivnici lui Hristos.

Însă grâul reprezintă umilinţa și ființa
celor care plâng și caută sfintele comori de sus,
cei ce-s sinceri şi se luptă să păstreze pocăinţa,
căutând să-I fie-asemeni totdeauna lui Isus...

Doar că cel nu-nţelege adevărul ce-l îndrumă,
se va duce-n rătăcire după orice fel de gând;
multe căi îi par că-s bune, dar se văd abia la urmă,
câte-au fost spre nemurire;
câte spre pierzare sunt...
... Iată-i cum se strâng viclenii, fariseii de altădată
sa cârtească pe la spate despre adevărul sfânt;
ei ce-și zic că-s slujitorii...
dar au viaţa necurată;
oratori școliți ce astăzi strică-al Domnului Cuvânt.

Nu degeaba vrea Stăpânul ca neghina să răsară,
să rămână şi să umple lanul ca de un hăţiş;
dragostea se vede-n luptă, calea vieţii nu-i uşoară,
când de multe ori ispite ni se pun de-a curmeziş.

Şi de ce să zicem oare, azi că vremurile-s grele
când Hristos este lumina celor ce se-ncred în El;
pot să fie cât de sumbre,
timpurile cât de rele
Dumnezeu l-ai Săi promite că lucrează-n chip şi fel.

El este lumina celor
care cred şi încă luptă
să păstreze pocăinţa într-un vas curat şi sfânt;
chiar de-i plin de buruiană şi neghină cât de multă
harul cade peste grâul semănat în bun pământ.

Tu păzeşte-ţi astăzi spicul şi priveşte spre lumină
lângă cei ce sunt ca tine şi sunt fraţi adevăraţi;
grâu cu grâu se se adune şi neghină cu neghină,
deci tu caută-i şi iubeşte-i pe cei sinceri şi curaţi.

Căci neghină-i şi aceea ce se crede cea mai sfântă
judecând mereu pe alţii şi văzându-se mai sus;
nu te bate-n piept cu fală, căci te baţi înspre osândă
şi vei ruşina când vina ţi-o va arăta Isus.

Să nu crezi c-aceste lucruri vor rămâne neştiute,
căci în ziua cea din urmă toate se vor arăta;
cei ce-au fost prilej de lacrimi, de păcate şi ispite,
cu dreptate şi lumină Domnul îi va judeca.

Iar acum...
cât încă-s vremuri de-ndreptare şi căinţă
să ne-ntoarcem către crucea legământului cel sfânt;
cu iubire, post şi lacrimi, rugăciuni şi stăruinţă
Duhul Slavei să ne schimbe viaţa noastră pe pământ.