Spală-mi obrazul,
De ieri şi de azi,
Măştile lipite de el,
Şi-au estompat culoarea,
Iar în Lumina stelară,
De Dincolo,
Nu se mai văd,
Şi nu-şi mai dispută valoarea.

Spală-mi obrazul
De măştile celor ce-au fost,
De măştile celor ce vin.
Mie-mi prisosesc,
Dă-le mai bine altora.
Fără ele,
Actori şi figuranţi,
Clovni sau circari,
Nu vor putea juca
În unica lor piesă,
Pe această şubredă scenă.

Spală-mi obrazul,
Şi lasă apoi să se prelingă,
Pe cuta lui curată,
O singură lacrimă
Sărată şi grea.
Doar una, Doamne,
Şi aceasta să fie… a Ta!

(Bucureşti, Mai – 2011; din volumul " Râsul viorii fără arcuş ")