Când pierzi un suflet drag
Tu plângi, copile,
Și-ți împletești sub ochi șirag
De perle-nlăcrimate și zambile.
Te-ntrebi de ce a fost să fie
Așa ceva în viața ta,
De ce această tragedie,
De ce această încercare grea?
Când pierzi surâsul unui înger,
Pierzi parcă-ntregul univers,
Când la sclipirea unui fulger
Cel mai frumos vis ți-a fost șters.
Era un loc în cer, în slavă,
De multă vreme pregătit
Pentru ființa ei firavă,
De însuși Tatăl Cel Slăvit.
*********
Zbori, suflet drag, spre marea tihnă,
Sus, înspre casa cea de vis,
Zbori către locul de odihnă,
La Dumnezeu în Paradis.
Îți spunem azi: LA REVEDERE!
Plini de nădejde că și noi
Te vom urma pe sfinte emisfere,
La marea întâlnire, din ziua de apoi.