Din adânc ies lacrimi de oţel,
Obrazul le topeşte-n rug aprins,
Marea le-ar purta-n larg, în necuprins
Să-nconjoare pământul până pier.

Isus vede a ta neputinţă
Şi lacrimile stoarse ca din teasc,
Minunate nestemate se nasc
Şi curge izvor de biruinţă!

Că mâna Domnului nu-i prea scurtă,
Poveri-n binecuvântări schimbă,
Râul bucuriei se-nfiripă,
Şi creşte înspre cer, Sus s-ajungă!

Templul Lui e locul luminos!
Lumina-i pentru eternitate,
Acolo vor intra în cetate,
Cei spălaţi în sângele Lui Cristos!

Amin!