Pe cer, îngerii dau vestea bună!

Fericiți și... plini de gânduri,
Frământați... în așteptări...
Inima-și adună bucățile
Anilor - din vremi trecute...
Se prăvălesc în noi amintiri:
Iosif, Maria... păstori și magi,
Bethleemul ce și-a închis
Ușile Celui de Sus...
L-au trimis în grota întunecată,
Pe fân, într-o iesle fără poartă.
Natura e-n forfotă; se agită.
Pământul începe să plângă.

Pe Cer, îngerii vesteau în cor:
'Azi Se naște Sfânt Pruncușor! '
Umbre întunecate Îl pândeau,
Moartea Pruncului, în fașă, o doreau.
Pe treapta timpului, sunet... Mare-i Vestirea!
Se întruchipează-n ”Om” azi, Isus Mesia!
Va șterge păcatul cu chinul morții,
O viață de robie Îi erau sorții!
O mamă... un tată... fugari...
Cereau milă, adăpost la gospodari.
Sorocul sosi: Maria năștea Pruncul Iubit.
(Durerea ei pe nimeni nu a înduioșat.)

Porțile se închideau rând pe rând...
Iosif... Maria... îndurerați plâng...
O noapte geroasă; frigul se înteți...
La ultima poartă, stăpânul se ivi.
Loc nu avea în casă dar, l-a trimis în grotă:
Un grajd, o iesle neiluminată.
Astrul luminos acolo s-a oprit.
O lumină strălucitoare emana de Sus;
Păstorii și Magii la grotă au venit.
Între animale, pe paie, Isus era născut.
Ei urmat-au steaua încă din asfințit,
Scrierile proorociei astfel s-au împlinit.

”Regelui născut” I se închinară.
Daruri pus-au-n iesle; aur, tămâie, smirnă.
Îngerii cântau plini de bucurie.
Se născuse” Regele Sfânt”, a lumii mântuire!
S-au bucurat creștinii de a Lui venire! ...
Astăzi... noi suntem păstorii, magii!
Bethleemul e adunarea noastră
Iar ale noastre inimi-s o iesle aleasă.
Și astăzi îngerii-Ți cântă ”Mărire! Osanale!”
Și noi cântăm cu ei,”Mărit să fii în toate”!
Mai coboară... azi... încă odată!
Nu mai bate! ... E deschisă a inimii poartă!

Vremurile... sunt demult trecute...
Privește spre noi... candelele-s luminate!
Nu suntem bulgări de seu! ... Suntem torță vie!
La a noastră poartă te rugăm să Te oprești.
Aici sunt urmașii Tăi! Veghetori și treji!
Nu mai este grota, ieslea, și nici fân sau paie...
Doar glasul nostru... o chemare-n adorare!
Toarcem mulțumirea din fuiorul vremii...
Depănăm plângând pe mosorul vieții.
Țesem voalul fin din rugă și cânt.
O pânză de curcubeu - semn că Te-am dorit.
În bulgărul de seu e lumina vieții adunată,
În privirea ochilor e scânteia, iubirea noastră.

- Bine-ai venit Prunc Minunat - MINUNE!
Rămâi pe veci cu noi în lume!
Zilnic trecem pe la grotă; ne-oprim la iesle.
Îngenunchiați și aplecați, umiliți în rugăciune,
Știm că Te vei întoarce pe nori în Slăvire.
An de an sărbătorim aici jos cu bucurie,
A Ta naștere ce ne-a adus iertarea.
Greul și batjocura Te-au însoțit de la iesle la Golgota.
Fiindcă ai iubit omul, i-ai dăruit mântuirea.
Prin nașterea și-a Ta moarte, ne-ai dăruit salvarea.
Și noi suntem pe calea de la iesle până la cruce...
În dureri și suferințe... Te urmăm, Isuse...


ALGHERO/24/11/2018