Dincolo de zăbrele

Dincolo de gratiile lumii
În care zac atâția prizonieri,
Sunt lacrimile suferinței,
Ce-așteaptă-un mâine,
Uitând de azi, sau ieri...
Sunt: cereri, apăsări, dorințe,
Și năzuințe ce-ar dori în libertate,
Sunt părtășii de soră și de frate,
Ce ar mărturisi din Biblie, sfinte-bucate.
Sunt doruri ce se vor-mplinite,
Arcușuri plânse pe viori dezacordate,
Relații vechi îngreunate,
Dintre mame, tați, surori și frați,
Gemând în suflet-nealinați.
Sunt ziduri grele, amintiri nicicând-uitate.
Sunt vieți,
Ce-ar vrea să iasă la lumină-afară,
Să recunoască și-alte anotimpuri
'N-afară de vară secetoasă, iarnă înghețată,
'Și doresc cu-ardoare o sfântă, vie primăvară!
De-aceea azi te chem:
-Uită-te printre zăbrele, atinge-n rugi, cântări,
Pe-acei ce-ar vrea, Christosul să îi cheme
În sfinte părtășii și veșnici primăveri!

25 noiembrie -2018
Alexandrina Sanda Tulics
Wisconsin