Se-ncheie în lume azi încă un an,
Încet ca nisipu-n clepsidră se duce.
Mai scrie un ultim cuvânt în roman
Și-ascultă cum timpul din tine se scurge.
Mai bate o dată pendulul în ceas -
Ai timp doar să spui o poveste.
O ultimă clipă doar ți-a mai rămas
Și ceea ce spui, în veci nu se șterge.
Dar peste acestea se-aude o voce
Ce-și cântă de ani acel singur vers:
“ Mai lasă-l Părinte, mai lasă-l să crească
Și primul său rod, curând ai să-l vezi. “
Și încă un an în grădină te lasă...
Deschizi iarăși ochii și nu înțelegi
Că “ ultima clipă “ e “noua ta șansă “
Și poți ca viața din nou s-o trăiești.
Să schimbi ce-a fost rău, să te-ntorci acasă.
E ultima șansă, un ceas de hotar.
Te-așteaptă cu rod, ești viță aleasă.
Ascultă - e anul de har...
E anu-ndurării, al Domnului dar
Să scrii o frumoasă poveste.
O inimă plină de-al Domnului har
Să fie a Domnului iesle.
Te cheamă - acum Îl auzi?
Pe tine, pe tine te cheamă...
Și lumea trăiește ca tu să te-ntorci -
Cum poți să nu-L bagi în seama?
“ Mai lasă-l Părinte, mai lasă-l să crească
Și primul său rod în curând ai să-l vezi.
Căci el este pomul de viță aleasă,
Mai lasă-l Părinte, mai lasă-l... ”