M-ai săturat cu bucurie și inima Tu mi-ai umplut
În Duhului cel Sfânt lumină, neîncetat, călăuzit.

Yehova, m-ai chemat pe nume, nădejde vie Tu mi-ai dat,
Când ai trimis a Ta solie, si mântuire am aflat.

Eu vreau să mă supun doar Tie, si mâini curate să ridic,
S-ascult de vocea Ta cea vie, ce blând vorbește inimii.

Să calc pe urmele-Ți nestinse, prin valuri si furtuni de-ar fi,
Isus, să port cu scumpătate, usoru-Ți jug pân’ la sfârșit.

Comori întinse, nepătrunse prin Harul Tău să îmi câștig
Mai prețioase-n veșnicie, ca aurul, cel de Ofir.

Iar la sfârșitul alergării, față în față, când voi sta
Cu Prințul Păcii, Domn al slavei, ce-n mâini cununa va ținea,

Și glasu-I dulce ca de ape, urechile-mi vor asculta
Ce îmi va spune: “ Vino, frate, acuma șezi la masa Mea”