Nu Ți-am văzut Steaua la Răsărit,
Nici când ai plâns întâia oara, eu nu Te-am auzit...
Dar, când prin Duhul Sfânt m-ai luminat,
Plângând, când pentru mine Tu ai fost crucificat,
Abia atunci eu Te-am văzut cu-adevărat!

Eu n-am știut, ca magii, că trebuia să vii,
Nici ca pastori la iesle nu m-am grăbit să fiu...
Dar, când pe nume m-ai chemat,
Când înspre min ‘ cu drag Te-ai aplecat,
Abia atunci m-am închinat cu-adevărat!

Nici ca Irod eu nu Te-am căutat,
Ca și Maria nu Te-am așteptat...
Ca mulți, în frig, afară Te-am lăsat,
Dar Tu din poarta mea n-ai mai plecat
Și azi trăiești în min ‘ cu-adevărat!