Cum aş putea să fiu ca și Maria
Care pe Tine-n brațe Te ținea,
Când eu sunt cel ce-ades are nevoie
De calda-mbrăţişarea Ta?

Și cum să fiu ca Iosif lângă care
Tu, Prunc Divin făcut-ai primii pași,
Când eu, de nu m-ai ține Tu de mână
M-as clătină la orice pas?

Ca magii, o, cum as putea să fiu?
Ei au venit din depărtări cu daruri scumpe,
Iar eu aici stau și aștept mereu
Ca Harul Tău pe mine să mă umple...

Nici ca păstorii cei umili, săraci,
Ce pentru Tine turmele-au lăsat,
Ades nu sunt Isuse, căci pe mine
Prea tare lumea asta m-a legat.

Eu nu voi fi Isuse niciodată
Ce alții înaintea mea au fost.
Dar, știu că Tu Te-ai coborât din Slavă
Să mă salvezi pe mine-un păcătos.

De-aceea, așa cum sunt, eu vin la Tine
Și tot ce am, în slujba Ta eu pun.
Mă-nchin nu pruncuşorului din iesle,
Ci-aceluia ce peste Lume e Stăpân!