În anul 1994 m-am reîmbolnăvit de pleurezie cu complicații ulterioare grave. În luna august am fost internat în spitalul Zerlendi, de lângă Parcul Tineretului, din București. În septembrie o vecină, Constantinescu Gabriela, mi-a trimes la spital să citesc „Cămaşa lui Hristos”, iar în octombrie mi-a dat încă o carte să citesc, „Fiul lui Dumnezeu”, scrisă de preotul ortodox Emanuel Copăceanu. Această ultimă carte am studiat-o în luna noiembrie pe când mă aflam internat în Preventoriul T.B.C. Poiana Țapului, Prahova. Existau în Poiana Țapului 15 vile în care erau cazați pacienți din întreaga țară. Am fost cazat în vila nr. 11 de lângă clădirea Biroului de internări unde se afla și cabinetul Dr. Herșcovici, Directorul Sanatoriului, dar și cabinetele de consultații și tratament ale pacienților de către ceilalți doctori și asistenți. Vila în care am fost cazat se afla lîngă gardul casei unei familii care mai tot timpul era în stare de ebrietate, atât soțul cât și soția. Într-o zi au pus cazanul să facă țuică. În după-amiaza acelei zile vântul a început să sufle cu putere. Scânteile de sub cazan au zburat purtate de vânt sub acoperișul vilei, construită în totalitate din lemn de brad, declanșând un incendiu în care vila nr. 11 a ars. Nu a mai fost reconstruită, ci demolată în totalitate. Aceste carţi au stârnit în mine dorinţa de a citi şi studia Biblia, iar ultima carte a avut un rol benefic: m-a facut să înțeleg ce este Trinitatea, ce înseamnă sabatul, care este rostul zilei de duminică, ferindu-mă astfel de ereziile Martorilor lui Iehova şi de cele ale adventiştilor, dar în acelaşi timp nu m-a putut ţine în Biserica Ortodoxă ! Pe parcursul anilor 1995-1996 am stat mai mult în spital în Bucureşti şi în Preventoriul T.B.C. Poiana Ţapului, judeţul Prahova, timp în care am studiat Biblia şi am fost prezent, uneori, la programele diverselor Biserici din Bucureşti şi din Buşteni. În anul 1995, în lunile februarie și martie, cînd iarăși mă aflam internat în Sanatoriul din Poiana Țapului, în vila nr. 5, am făcut studii cu adventiştii care vizitau Preventoriul, dar nu m-au convins că trebuia să ţin sabatul. Pentru mine era clar ce spune Dumnezeu despre sabat în Exod 31:13-17. În Epistola către Romani, apostolul Pavel arată clar că Israel se află, încă, în Planul lui Dumnezeu ca naţiune, iar Biserica nu-i tot una cu Israelul, lucru afirmat în 1 Corinteni 10:32. Însa, prin adventişti am înţeles necesitatea de a mă „pocăi” pentru fi salvat din împăraţia Satanei. Înțelesesem că adevărul nu este un concept abstract, ci este o Persoană, Isus Hristos. Și pentru a cunoaște Adevărul trebuia să intru în relație cu aceea Persoană. Trebuia doar să accept invitația Sa de a-L primi în ființa mea. În noaptea de 25 spre 26 martie 1995 a luat foc vila nr. 5 în care eram internat în Preventoriul Poiana Țapului, județul Prahova. Atunci am realizat că puteam muri și ajunge în iad, și pe loc am luat decizia de a-L primi pe Isus Hristos ca Domn (Stăpân) şi Mântuitor al vieţii mele. La parterul vilei a fost găsit cadavrul unui pacient din Arad, profesor de matematică după cum dădea de înțeles, plin de funingine. Era singur în cameră. A fost luat de cei de IML și dus la morga din Sinaia. Murise în somn sufocat de căldură. Pompierii au stins incendiul care ardea mocnit în pereții vilei, salvând-o de la dispariție. Și astăzi cei care călătoresc către Brașov pot vedea pe partea stângă a șoselei fosta vilă nr.5 la intrarea în Poiana Țapului, iar puțin mai sus pe partea dreaptă a șoselei se află fosta vilă nr.6. În februarie 1996 în urma studiilor puteam spune si am declarat de nenumărate ori că: „sunt sigur că sunt născut din nou din Dumnezeu”. Că sunt și eu „fiul” lui Dumnezeu, făcut si nu născut prin credinţa în Numele Domnul Isus Hristos, că Dumnezeu m-a ales în Isus Hristos înainte de întemeierea lumii, că în mine locuieşte Duhul Sfant, căci nimeni nu poate să spună că Isus este Domn (Stăpân al vieţii noastre) dacă nu este Duhul Sfânt în el, şi în Isus Hristos sunt proslăvit şi stau la dreapta lui Dumnezeu”. ****** Poezia aceasta este sinteza studiilor din acea perioadă și am scris-o în seara zilei de vineri, 23 februarie 1996, pe când mă aflam în vila nr.7, din Preventoriul Poiana Țapului. La ora 22 poezia era încheiată. Inițial ultima strofă avea forma următoare : Tată, stând de luni de zile Tot bolnav pe acest pat, Tu mi-ai descoperit planu-Ți, Fie binecuvântat! Ulterior am schimbat ultimul vers în forma: „În veci fii glorificat!” Vă rog să remarcați că pentru a reține cu ușurință lucrarea complexă de mântuire în care se cuprinde și ispășirea, iertarea, răscumpărarea, înfierea, viața veșnică, sfințirea, slujirea, puterea de trăire, puterea-n suferință, desăvârșirea și glorificarea la care am meditat aproape un an de zile am decis să fac o poezie care să cuprindă toate conceptele enumerate. Așa că de la începutul lunii februarie 1996 mintal încercam să le cuprind în versuri. Și așa am reușit ca în seara zilei de vineri, 23 februarie, într-o singură seara, să obiectivez (materializez) poezia virtuală în scris. Dobrescu Victor