Se-așterne zăpada

Se-așterne zăpada, în viscol purtată,
Și-mbracă pământul cu haină brodată.
Se-așterne, aleargă, căldura să frângă
Și scutură norii, făcându-i să ningă.

Brocart de ninsoare învăluie, iarna,
Ce-n drepturi să intre venit-a acum,
Frumoasă și... rece, e Doamna,
Cu pletele-i albe, curgându-i pe drum.

Solie că vine, trimis-a,
Prin vântul ce suflă în horn,
Vuiește prin poduri de case,
Trezește păsări, ce dorm.

Se zgribule totul, de veste,
Căci frigul se face simțit,
Din versul ce-aduce poveste,
Aud un: „Hapciu, am răcit!”

Mă-ntorc și-i urez sănătate,
Vecinului meu, ce-i grăbit,
Să dea zăpada-ntr-o parte,
Ce curge din cerul cernit.

Zăpada se pune intr-una,
Se-așază mereu pe poteci,
Acoperă pașii și urma,
În cale îți stă, să nu treci!

Mă duc să m-așez lângă sobă,
Căci mâinile mi-au înghețat.
Cu voi, aș mai sta mult de vorbă...
Și totuși, vă las: Am plecat!

Mihăiță Ana