Să nu-mi lovesc iubirea...
Sanda Tulics-Tezaur Ceresc

Cu inima ferită de privirea lumii
Și lacrimi strânse-n rugi, parfum-petale,
Mă-nalț spre Canaan-n genunchi Părinte
Să îmi așezi pe veșnicii viața,
La sfintele-Ți picioare.
Mi-e Domnul sfânt prin Duhul Său aproape,
De-aceea îndrăznesc să spun:
Chiar dacă-n lume este pe-nserat,
Mi-e dor de Tine, cer și soare
Promisiune ce-n Golgota în dar mi-ai dat
Când te loveau de stânci, nebunii
Și-n toate ce răneau, Te-au blestemat.
Afară-i iarnă, în inimi, suflet...
Popoare pentru slava lumii atât se îmbrâncesc!
Mă ține-aproape de cerul plin de poame,
Ca roșcovele lumii nicicând să-mi dăruiesc.
Mă ninge-n suflet cu petale albe,
Cuvinte scrise-n palma Ta,
Hrănește-mi inima cu Pâine,
Ca-n veșnic saț să-Ți laud slava.
Mă ține-n palmele-Ți zdrobite,
De cuiele acestei lumi pe Golgota în deal,
Să nu cobor de-acolo niciodată
Să mă mânjesc cu-al lumii val.
Mă ninge-n suflet cu podoabe albe,
Cu părtășii în care-aștept s-ajung,
Dar pân-atunci 'njugat de Tine,
Mă ține-n plugu-Ţi Doamne,
Să nu-mi lovesc iubirea de ale lumii stânci...

29 noiembrie 2018
Wisconsin-USA