Binecuvântează, Doamne, România!
Să-și păstreze graiul fără compromis,
Să nu-și uite istoria, să nu-și vândă glia,
Și să n-o răpună-un mâine imprecis.

Mulți i-au frânt puterea, i-au curmat destinul,
Au purtat-o-n lanțuri de amar și plâns,
I-au smuls demnitatea, i-au furat seninul
Și speranța care peste ani s-a strâns.

Binecuvântează, Doamne, România!
Să nu-și plece capul cu-n oftat ascuns,
Pune-n orice casă crezul, armonia,
Adă deșteptarea ca divin răspuns.

Țara cea bogată a ajuns săracă,
Suntem plini de zdrențe, suntem plini de frici,
Unii ne-amăgesc, iar alții ne dezbracă,
Am crezut că-s frați, dar ne sunt inamici.

Binecuvântează, Doamne, România!
Adă peste haos adevăr rostit,
Curmă neînțelegeri, curmă agonia
Acelui sentiment de ură prelungit.

Încă așteaptă eroii somnul deșteptării,
Încă printre rânduri se ascund viteji,
Vină peste țară vremea-nviorării!
Fie dar poporul plin de oameni treji!

Spală-ne rușinea ce-amprenta și-a lăsat,
Iartă-ne din nou de toată nebunia,
Milă-Ți fă și-ascultă și dă-ne gând curat,
Binecuvântează, Doamne, România!