1 Decembrie

Ne tremură cuvântul, ne tremură și iarba
Au înviat din turle, azi, clopote la Alba! ...
Acolo, unde Doamne, ai dat și vin și pâine,
Strămoșilor în șube, și Țărilor Române!

Din mărginite toamne, ai dat miros gutuii
Și, iată! ... cum la Alba, își strânge Cloșca puii!
Chiar de topim zăpada, în suflete, mai rar,
Îți mulțumim de iarnă, și-n Anul Centenar.

Se scoală din morminte, oșteni cu opinci să cânte;, , Trăiască tricolorul! ... al României sfinte! ''
Și de vom pierde astăzi, în ceaţă teoria,
La Alba ne vom duce, să ne găsim mândria!

Înfingem la hotare, un tricolor în pripă.
Dar, vom zbura ca zmeii, cu-o singură aripă!
Și atunci, din sânul mamei, de-ar fi să ne gonească,
Vom ști să ne întoarcem, la vatra românească!

E sărbătoare, Doamne, și Alba e în floare!
Din ea, pământul țării, a învățat să zboare.
În ea, s-au răstignit, poeții și în scrisuri,
Ca noi să le pătrundem, și lumea lor, de visuri.

Am inima în mine, ca un condei ce-și scrie,
La loteria vieții, norocul pe hârtie.
Și-n vremuri ca acestea, ne iartă ironia,
Stăpâne... și sărută, pe frunte România!

Viorel Balcan Valentin 30 noiembrie 2018