Mi-e scumpă poezia...

Mi-e scumpă poezia
nu pot s-o las nicicum
Căci la bine şi la rău
mi-e prietenă de drum.

La bucurie stă alături
iar la necazuri şi mai mult
Îmi aduce desfătare
chiar la vreme de tumult.

Şi de ce aş părăsi-o?
căci m-a vrăjit nespus
Mi-a fermecat fiinţa
şi-L vesteşte pe Isus.

Mă însoţeşte pe cărare
şi îmi alină plânsul
Şi-mi face dorul nobil
să-nvingă necuprinsul.

Să meargă -n veşnicie
să vadă cum e-n Cer
Să pot a mă desprinde
de tot ce-i efemer.

M-a cucerit în taină
şi asta mă încântă
Îmi dă un scop ales
şi-mi dă o ţintă sfântă.

Şi-L cânt pe Salvatorul
în ritmuri minunate
În urmă să rămână
doar versuri luminate.

Să-ndemne şi pe alţii
să nu cadă din Har
Răsplata s-o primească
în veşnicul hotar.

Mi-e scumpă poezia
o! cum să n-o-ndrăgesc?
Mă-ndrumă spre cunună
în loc împărătesc.

gc/din volumul in lucru TRAIRI INMIRESMATE