Mă-ndeamnă Duhul...

Mă-ndeamnă Duhul la viaţă pură
Viaţă de creştin adevărat
Fără tiranie, fără vorbă dură
Pildă pentru un trai înmiresmat.

Mă-ndeamnă cu dulcele-i susur
Să-nalţ osana Părintelui – că-i vrednic
Să răspândesc Lumina împrejur
Să-nflăcărez mereu spiritul cucernic.

Sunt îndemnat de Duhul să renunţ
La duhul lumii pentru totdeauna
Pe cei ce merg spre iad să îi anunţ
Că pot redobândi salvarea şi cununa.

Mă-ndeamnă Duhul să vorbesc duios
Să-mbărbătez fiinţele zdrobite
Să cânt pe drum , să-naitez voios
Să nu m-abat din căile sfinţite.

Să dărui tuturor dreptate şi iubire
Să-mi cer iertare când am ofensat
Şi să mă bucur că în Cer am răsplătire
Cu serafimi şi îngeri în veşnicul Palat

Mă-ndeamnă să pun frâu dorinţei
De-a domina mereu prin voia firii
Şi să domnească flacăra credinţei
Ce poate stinge focul răzvrătirii.

Mă-ndeamnă Duhul la viaţă pură
Vrednică de Har şi pocăinţă
Fără gând rebel şi fără ură
Impodobită cu surâs şi umilinţă.

gc/Nov 2005/volum in lucru TI/