Un roi de stele-n horele astrale,
În cântec vechi își dau mână cu mână,
Le-ademenește ciutura din vale
În valsul muribund al undei sale,
Pe-un scârțâit de cumpănă bătrână.

O Stea, cea mai frumoasă-ntre surate,
Sfidează legi plinindu-și datoria
Și strălucind mai tare decât toate,
Coboară-n cor de îngeri spre-o cetate
Unde-ntr-o iesle S-a năsut Mesia.

Păstori și magi își împletesc destine
La poarta oilor, călăuziți de Stea,
Lui Dumnezeu născut să I se-nchine,
Cu inimi de recunoștință pline,
Pe-un pătuț de fân zâmbește Dragostea.

Valsează toate stelele-n fântână,
Doar una își ține calea spre Pământ,
Se-oprește-n dreptul ușii de la stână,
Aduce lumii vestea cea mai bună,
S-a născut în iesle Împăratul sfânt.

Pe un nor de slavă, poate-aceeași Stea,
Va reveni Isus după Mireasă,
Vreme-n care orice ochi Îl va vedea,
Cei ce Îl iubesc vor fi la dreapta Sa,
O veșnicie în splendori, Acasă.