Somnul vieţii este moarte,
Cu adormirea în prefaţă,
Ultima clipă te desparte,
De-a veşniciilor viaţă.

Momentul cumpănirii sfinte :
Ori Dumnezeu...ori Belzebut !
Căci veşnicia-ţi dă veşminte,
Pe care-aici jos le-ai cusut.

Da, prăbuşirea este moarte,
Plânsul şi-a dinţilor scrâşnire,
Cei care au de viaţă parte
urcă-nspre îndumnezeire.

Moartea nu-i o fatalitate,
Când treci prin ea cu Dumnezeu,
Ci - în sfârşit - O libertate,
În veci de veci de veci, mereu.

Da, prăbuşirea te desparte,
Rămâi, nu te mai prăbuşi,
Fă-ţi viaţa - viaţă fără moarte -
mai înainte de-a muri.

Când şti să dai preţ la trăire,
Nu ai nici prăbuşiri, nici moarte,
Ultimul zbor e o plutire
spre dincolo, spre mai departe.