Noul drum al magilor

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.
Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi
Corinteni 5/17

Carul cel Mare, strălucitor răsare,
Cu cele șapte mărgele albe, rare,
Magii revin în Răsărit cu inimi vii;
Nu urmăresc stele pe veșnice câmpii.


Ei s-au uitat în ochii Pruncului divin,
Aici, se nasc stelele cerului senin,
Magii o iau spre munte, pe drumul de sus,
Conduși nu de o stea ci de Pruncul Isus.


Luna, ca o minge de albă mătasă,
Întreabă cu voce de împărăteasă:
-Crai înțelepți din al lumii Răsărit,
Ce înseamnă pentru voi Pruncul cel găsit?


-Pruncul Isus e Steaua de Bucurie,
Prețios Far pe a cerului câmpie,
Cerul, pe care îl priveam zi de zi sus,
L-am găsit noi în Iesle, se cheamă Isus.

În ochii Pruncului e un mărgăritar,
Strălucirea albastrului ceresc hotar,
În ochii Săi vezi și veșnicele câmpii,
Apele cerești mântuitoare și vii!


Pruncul Isus e Rege și peste stele,
Cristos Isus știe ce scrie în ele,
Despre toate cereștile taine de sus,
Aflu de la al meu Mântuitor, Isus!


Astăzi, eu nu mai sunt în stele cititor,
Umblu pe nou drum, și am Mântuitor,
Acum, eu nu voi mai privi Carul de sus,
Minuni cerești caut în ochii lui Isus!

Carul cel Mare, strălucitor, răsare,
Cu cele șapte mărgăritare rare,
Împletește din raze buchet glorios,
Mărgele de osanale pentru Cristos!