Când sufletul ți-e trist și încărcat,
De păcatul cu care ești apăsat
Atunci inima ți-e împovărată
Și parcă nu mai ai nici o șansă în viață.

Atunci, în acele momente crunte,
Pune-te în genunchi și spune-I,
Spune-I păcatul cu care ești apăsat,
Și Domnul Isus pe loc ți l-a iertat

Ți-a iertat cu bucurie,
Căci ai avut o inimă sinceră
Căci îți pare rău de ce ai făcut
Și te străduiești mai mult.

Și după ce ai mărturisit,
Simți cum inima s-a golit
S-a golit de tot ce avea
Căci Isus a luat asupra Sa.

Te ridici de pe genunchi bucuros,
Te-a iertat Isus Hristos
Și te simți eliberat
Căci încă odată Isus te-a iertat.

Așa se întâmplă cu fiecare,
Care își mărturisește păcatul cel mare
El de păcat va scăpa
Și din nou cu Domnul se va împăca.

Așa să ne dăm silința fiecare,
Să nu mai supărăm pe Domnul din zare
Să ne străduim cu mic, cu mare,
Să fim pe placul Domnului din zare.

Și Isus de tine se va bucura,
Căci te-ai trudit în viața ta
Căci ai încercat să te abții
Și păcatul nici să nu îl mai știi.

Să ne silim fiecare,
Să fim pe placul Domnului din zare
Să nu mai greșim înaintea Sa
Să fim cu toții una.

Tu știi că de multe ori te-a ascultat
Și necazul ți l-a luat
Când erai trist,
Isus a intervenit.

Te-a ascultat
Și nu te -a lăsat
Necazul l-a luat
Și iarăși cu El ai fost împăcat.

Chiar dacă sufletul ți-e mai trist
Cu Domnul vei birui
El nu te va lăsa
Și de mână te va lua.

Altă mângâiere nu vei avea
Doar la Domnul și tu știi asta
Apelează la Dumnezeu
Când vine necazul peste sufletul tău.

El îl va lua
De tine se va îndura,
Te va elibera pe loc,
Căci El e Isus Hristos