“Copil iubit cu ochi senini
Tu vii din nou printre străini.
În peșteră pe paie reci
Tu iarăși capul Ți-l apleci.
Dar astăzi magii nu mai vin
Și nici păstori să-Ți cânte lin
Copil iubit cu ochi senini
Tu vii străin printre străini…”

(Traian Dorz – Cântări Nemuritoare)

* * *

Isuse, Împărat Slăvit!
Creștinii iar și-au amintit
Că Te-ai născut sărac, umil,
Că ești al Cerului Copil!
Dar câți mai știu destinul Tău
Ca fiu de OM și DUMNEZEU!
Câți știu că Tu Te-ai Întrupat
Să ne salvezi din greu păcat?
Mulți cântă veseli un colind
Dar mult mai mulți din nou Te vând.
Că-n mersul lor pe drum sucit
Cu “Moșul” Te-au înlocuit.

Iar Tu, al mântuirii Dar,
Fiul ceresc și plin de har,
Tu ești lăsat în paie reci
Și-n lacrimi capul să Ți-l pleci!
Căci unii au uitat de mult
De ce în lume Te-ai născut.
În mintea și în viața lor
E al plăcerilor izvor,
E lumea cu ispita ei,
Cu obiceiuri și cu zei.

Din zori de zi și până-n seară
Cumpărături și îmbulzeală.
Aleargă cu înfrigurare
Să umple casa cu mâncare;
Și brad, și cozonaci, și vin,
Să fie iar hambarul plin.
Și crăciunițe și crăciuni,
Și spiriduși plini de minciuni,
Și uită pentru ce-Ai venit
Din Cerul Tatălui slăvit!

Străini de Har, dar plini de patimi,
Te-mbracă-n spini și-n chip de datini.
Și-n mersul lor păgân, firesc,
Din când în când Te pomenesc
Printre paharele vărsate
Și mesele îmbelșugate;
Cu ho, ho, ho, și la mulți ani,
Destrăbălare, joc, și bani,
Își mai aduc și ei aminte
De Pruncul Sfânt, și cele sfinte!
*
Ce blasfemie, ce păcat,
Să uiți de Sfântul Împărat!
Să uiți că Cel sărbătorit
E Domnul Cerului Slăvit!
*
O, Doamne-ndură-Te de toți,
De rătăciți, de răi, de hoți;
De cei ce au un trai firesc
Și-n viață Te nesocotesc.
Să Te primească-n suflet iar
Cu pace, dragoste și har,
Să nu mai vii în inimi reci
Și-n lacrimi capul să Ți-l pleci!

Și, pretutindeni, pe pământ,
Să fii ‘nălțat în fapt și cânt;
În ieslea inimii să fii
Mântuitor pe veșnicii.
Căci doar prin Tine, Domn divin,
Avem iertare-n dar. Amin!

Florești, Cluj