Cuibul de argint

Sa dus timpul! ... A zburat! ...
Cuibul de argint e singur.
L-a întunecat apusul îndat'
Lăsându-l gol şi plin de dor.
Acum rătăcesc ca o stea,
În noaptea tăcută, târzie.
Clipa... s-a dus și ea
În culoarea de apus: stacojie.

Din ochi plouă și e frig...
Stropii cad umili pe prag.
S-au dus diminețile
Lângă mine-s nopțile.
Tăcere adâncă în senin,
Un cântec în susur lin.
Călimara sufletului, cerneala s-a uscat
De când tinerețe, ai plecat...

În poamele mature e un dulce-bun
Mângâiate-s de pala de vânt divin.
Cerul din mine -
Cu un curcubeu; culoarea vie
Îmi veghează focul inimii
Unde mocnește lemnul iubirii.
Căminul meu e plin de dor:
Frumusețea timpului trecător.

Acum se așează nopțile,
Luna își închide porțile,
Flăcările-și tremură umbrele,
În suflet ard suspinurile.
Privirea sticloasă-n liniștea apusului,
Vioara își cântă ultima notă a partiturii;
Arcușul a obosit, stă-n suspin.
Gândurile nu se opresc; tot vin... și vin...

S-a dus timpul! ... A zburat! ...
E gol cuibul de argint.
Puișorii s-au înălțat spre nor,
Le-au crescut aripi, sunt în zbor.
Depărtare, ai dus trecutul
Cu veșmântul de azur,
Altarul sufletului mereu vesel,
Gândul, inima-mi împletea un dor.

Acum prezentul cântă lin.
Amintirile des revin...
Un murmur, un susur de cânt sublim.
Lacrima cade pe anii prinși în album.
Inima-mi scapă un trist oftat.
Pe frumoasa treaptă a tinereții:
Parfum de măr copt,
Și atâtea satisfacții și bucurii.
Acum... mă îmbrac în speranța vie,
Mă pregătesc pentru veșnicie
Unde, sigur va fi mai bine.
Isus! De ce zăbovești? Când va fi a Ta venire?


PATTADA/15/12/2018