Urât miroase ‘blidul’ în care murdăria
Rămâne nespălată, căci prefăcătoria
Stăpâna-i peste firea ce vrea s-arate bine,
Păcatul și candoarea ar vrea să le îmbine.


Degeaba văruiești și-mpodobești ‘morminte’
’Năutru ele-s pline de viermi și-oseminte,
N-o să le faci plăcute, nici locuri primitoare
Ele rămân morminte, rămân respingătoare.


Nu strecura țânțarul dacă înghiți cămila
Și tu-ai căzut știi bine, dar unde-ți este mila?
Metehnele din tine și-al tău nărav nu-l vezi,
Dar cu multă asprime pe-al celorlați tratezi.


Pe umerii altora legi sarcini mari și grele,
Dar tu nu miști un deget în zilele lor rele,
În grabă dai povețe, ești lung în rugăciune,
Pretinzi celor mai simpli să-ți facă plecăciune.


Mândria te împinge la fapte de bravadă,
Dar le faci doar în stradă ca alții să te vadă.
Vrei și să arăți bine, cucernic în afară,
Dar inima ta-i plină de fiere rea, amară.


Nebuni, orbi și fățarnici sunt toți acei ce cred
C-ating perfecțiunea și-n fapte se încred,
De lași, dreptatea, mila și uiți credincioşia
Folos nu-ți va aduce zelul, lăudăroșia.


Nu doar că tu nu intri-n a Lui Împărăție
Că alții sunt afară e-a ta vinovăție,
Ei s-au uitat la tine și-n fapte te-au urmat
Și-ajuns-au fii ai Gheenei, căci ți s-au conformat.


Pe dinlăuntru blidul rămâne tot pătat
De rău, necurăție, de trai necumpătat,
Când doar ce e-n afară e ceea ce primează
Trăirea ta, creștine, pe Domnul întristează.


Curață bine blidul, ‘năuntru și-n afară
Și-ndreaptă și pe-aceia ce-n rele te urmară,
Să nu te-ajungă iadul - cumplita pedepsire
Să vezi că a ta trudă e-o tristă irosire …


Olivia Pocol (Bâlc)