Când m-am plecat la poala crucii Tale
Mi-ai spus, cu glasul plin de mângâieri,
Să Te urmez umil, pe-o nouă cale
Ce se sfârşeşte când ajung în Cer;

Eu ascultam şi, plin de-nviorare,
În rugă, sufletul meu se-nchina,
Nazarinean, ce-n râuri de-ndurare
Reverşi de-atuncea har în viaţa mea…


Îţi mulţumeşte fiinţa mea întreagă
Şi-n inimă-nfloresc mereu cântări,
Iar gându-mi către Cerul Tău aleargă
Întocmai ca a valurilor mări.

Rămâi de-acum în pragul casei mele
Şi-nvaţă-mă să cânt de fericit
Ştiind că ţara mea-i mai sus de stele,
Iar mântuirea, Tu mi-ai împlinit.

Deva, 7 Mai 1963