Adie briza primăverii
Şi florile-aţipesc pe-alei,
Coboară lin mantia serii
Şi murmură izvoare-n văi.
Pe muguri de salcâm, cicoarea
Adoarme-n cântul legănat
Ce-l toarce-un greier şi-nserarea
Se scaldă-n aer parfumat.
Pe raze de argint ţesute
În cortul sfânt al înălţimii
Coboară noaptea şi aduce
O linişte deplină firii.
Deva, 7 Mai 1963