Motto:
„Grădina ta până mai ieri
N-avea decât o floare
Azi, legănate de zefiri
Sunt două pe răzoare.”


Răsare cânt de ciocârlii
În pacea din poiană
Şi-n joc de fluturaşi zglobii
Vin zorile să-şi cearnă

Înseninarea peste culmi
Şi peste umezi peşteri,
Mereu ducând tot alte lumi
Din lumea cu luceferi.

O rază din seninul clar
Te-a sărutat pe gene
De neastâmpăru-i ştrengar
S-a speriat „Moş Ene”…


Şi-atunci, doi aştri de safir
Cu limpeziri albastre
Privesc, clipind în dulci zâmbiri
Naturii ce renaşte.

Te-aşteaptă mieluşeii-n câmp
Şi razele de soare
Şi toate păsările-n crâng
Şi unduind, izvoare!

Iar zorii-aceştia rumenii
Ce-ţi duc a doua floare
În glastra vremilor ce vin
Din slăvi, coborâtoare

Te-or însoţi mereu pe drum
Şi spune-ţi-vor arare
De-ntâii paşi, rămaşi acum
La capăt de cărare.

Lovrin, 17 Mai 1966
Dedicată lui Titus