Isus, Rege pe vecie


3. Cei înţelepti vor străluci ca strălucirea cerului,
și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire
vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci.
Daniel 12/3


În miez de noapte, se deschide o Poartă,
Un arhanghel făclie aprinsă poartă,
Strigă tare înspre cer și înspre glie:
-Cine va fi vestitor de Bucurie?

Dar e tăcere mare în cer și pământ,
Care stea va străluci pe cerul cel sfânt?
Cine va cânta cu glasul cel mai duios?
-Inimă, ia harfa și cântă pentru Cristos!

-Boltă, de ce ești tu atât de tăcută?
Azi, ar trebui să cânți din alăută,
Cascade, de ce nu strigați voi mai tare?
"Este vremea de har și de Îndurare!"

Un fulg de zăpadă, ce-mi cade pe frunte,
Spre Țărmul Iubirii deschide o punte,
Din depărtare, prind eu o melodie,
Ce trimite cerul pentru om și glie.

-Multe stele pe cer, ce în dans se rotesc,
Raze deșarte, ce pe Isus nu-L vestesc,
Doar Steaua Iubirii dăinuiește pe cer;
Celelalte stele ca și frunzele pier.

Când pe cerul nopții, Steaua nu lucește,
Fii tu un sol și pe Isus Îl vestește!
Să fii o cascadă, să fii un sfânt izvor!
Și susură vesel: "Eu am Mântuitor!"

Ia rază de pace, zboară pe câmpie,
La păstorul ce pe Isus nu Îl știe,
Cu aripa credinței du-te-n Răsărit,
La magii ce pe Domnul nu L-au întâlnit.

Dacă în noapte, nu sunt stelele pe cer,
Ia aripi albe și zboară ca un înger!
De faci lumină, când e noapte pe glie,
Tu ești o stea, Isus, Rege pe vecie!

Se risipesc umbrele, pe cer, e pace,
Harfa albă, din inimă, nu mai tace;
Arhanghelul îți va da a sa Făclie,
Tu ești o stea, Isus, Rege pe vecie!