Aș vrea să zbor,
Să mă desprind de tină,
Plutind prin pulberea de stele
Să fiu tot mai aproape de Țara de lumină.

Aș vrea s-ascult
Ecoul sfânt de armonii
Venit din slăvile cerești,
Ce poartă-n el sublimul dor de veșnicii.

Aș vrea să tac
Să-mi spună Domnul meu
Ce nu-nțeleg, pășind pe calea-ngustă
Și să rămân pe veci în harul Său

Să-i mulțumesc,
În rugi, cu lacrimi nezvântate,
Că-n bunătatea-I mare, de Părinte,
M-a ocrotit și-n bucurii și-n lacrimile toate

Și-n niște limpezi zori,
După trecute clipe de-nserare,
Să stau uimit în fața porții sfinte
Ce se deschide-n străluciri de soare

Și-n zări ce nu apun,
Să întâlnesc splendoarea
Ce dragostea divină a făcut
Când la Calvar, mi-a dăruit iertarea.

Timișoara 11 Octombrie 2016