Isus, Domnul vieții, a coborât la noi
Din întuneric, spre Cer să ne-nalțe privirea.
Noi L-am primit cu-o Cruce și-o ramură de spini.
Nici crucea, nici spinii nu I-au șters din inimă iubirea,

Acolo, erau lacrimile noastre,
Erau dureri și temeri, era și suspin
În îndurare, El le-a cules pe toate
Și le-a schimbat în perle prin sângele-I divin.

Am întâlnit întâia oară-atunci Iubirea
Când pe poteca ce ducea spre negre-ntunecimi,
Din slăvile de sus s-a revărsat Lumina
Prin raza ei, de Glogota nu mai eram străini…


Ne-am aplecat ca robi, de bunăvoie,
Sub brațul binecuvântării sfinte
Și pe-nălțimi sau prin adânc de văi,
Trăim, credincioșia Cerescului Părinte.

Isus, iertați prin jertfă, rămânem lângă Tine,
Ca robi sloboziți cu urechea străpunsă,
Să-Ți mulțumim și-n credință să spunem:
”Vorbește, Doamne, căci robii Tăi ascultă!”

Timișoara, 14 Iunie 2017