A fost o zi când Cerul cu vuiet s-a deschis
Și coborând din zări, lumini ca de vitralii,
Se revărsa peste apostoli ca limbile de foc,
Din glorii, Duhul Sfânt, în ziua de Rusalii.

La sărbătoarea săptămânilor, sau ziua cincizecimii,
Mulțimea de iudei, ce era-n Ierusalim
S-a-nspăimântat de focul sfânt cu vuietul puternic
Și nu știa că pe Pământ, chiar cerurile vin.

S-au ridicat apostolii plini de Duh Sfânt și Petru,
Spunând mulțimilor că-n fața Jertfei, sfintei Învieri
A Celui ce L-au răstignit, prin cei fără de lege
Să-și plece-adânc ființa în sfinte-ngenuncheri.

Căci Mesia, Hristos, e viu pe veci, în slavă
Și azi, a revărsat ca dar peste Pământ
Să ne-nsoțească-n viață prin bucurii și lacrimi,
Din Cerurile-nalte-n iubire, Duhul Sfânt.

Cum pot vorbi apostolii în graiul fiecăruia, de-acasă
Când știm că ei sunt oameni simpli și de rând?
Dar când au înțeles c-au răstignit pe Domnul
Cereau botezul pocăinței și-al Duhului Preasfânt.

Și astfel, prin făgăduința împlinită,
Prin oameni cu credință și prin Duhul Sfânt
Se naște în puterea de-a fi biruitoare
Biserica, Mireasa lui Cristos, pe-acest Pământ.

Mireasă-mpodobită cu-ncununări de har
Când vei păși prin flăcări sau pe sub bolți de crini
Să-ți fie binecuvântată credința-n al tău Domn;
Să urci spre veșnicie pe brațul Său divin,

Și în veșminte albe, uitând de prigoniri,
Când trâmbița din urmă pe cer va răsuna,
Să-ntâmpini în văzduh pe Mirele tău sfânt
Intrând prin porțile Măririi, pe veci, în slava Sa.

Timișoara, 9 Mai 2017