Dragostea-i ruga în lacrimi plângând
Peste poveri din inimi, ce dor
Și-i zâmbetul blând ce-mparte nădejdi
Peste sufletul frânt sub furtuna din nor.

Dragostea-i cântul de leagăn, șoptit
Când mama își strânge în brațe copilul
Și-i șterge cu plânsu-i de lacrimi obrazul
În marea-i iubire-alinându-i suspinul.

Dragostea-i mâna întinsă spre pace,
Ridicând peste prăpastie punți,
Iertând, tot ce-a fost dureros în trecut,
Cu iubire, urcând ai sfințeniei munți.

Dragostea-i ruga pe Crucea Iubirii
Prin care Isus, ne-a săpat în palmele Lui
Și cu suflarea din urmă, prin sângele-I sfânt
Ne-a scris numele sub lovitura de cui…


Dragostea trece peste vreme și veacuri,
Însoțind pe cei slabi în urcușul prea greu,
Deschizând veșnicia când vor trece Iordanul,
Căci Dragostea este, în veci, Dumnezeu!

Timișoara, 3 Noiembrie 2017