Mi-e dor de Paradis

Mi-e dor de cetatea-n care
Sunt străzi cu mărgăritare,
Și Mielul e lumina vie
Ce va lumina o veșnicie.

Mie dor de locul ce mi s-a promis
Să mă odihnesc în Paradis,
Să cânt mereu câte-o cântare
Pentru Cel ce mi-a dat salvare.

Mie dor să moștenesc în Cer
Alături de Cerescul Miel,
Împărăția ce mi s-a descris
S-o pot vedea în Paradis.

Mi-e dor să-I dau o sărutare
Celui ce mi-a dăruit salvare,
Să pot să-L îmbratișez mereu
Pe Cel ce-i veșnic Dumnezeu.

Mie dor să nu mai am durere
Și tot să fie numai bucurie,
Să nu mai știu ce este ura
Nici foamea, setea sau minciuna.

Privesc cu dor spre ziua-n care
Povara pământului va dispare,
Iar tot ce Domnul mi-a promis
Se va-mplini în Paradis.
Simion Ioanăș