De când...
De când deschisu-mi-am fiinţa
Spre tot ce-i sfânt, neprihănit
Mi-e vindecată neputinţa
Şi-ajut pe călătorul ostenit.
De când citesc Cuvântul vieţii
Mi-e răscolit lăuntrul -tot
Nutresc şi-avântul tinereţii
Si chiar să-ndur ofense – pot.
De când unitu-m-am cu fraţii
De-acelaşi sacru legământ
Mă-ncearcă nobile-aspraţii
Ce trec dincolo de mormânt.
De când iubirea mi-e regina
Preascumpa sufletului meu
Imi primenesc mereu grădina
Privesc cu drag la curcubeu.
De când Păstorul mă conduce
La ape limpezi, cristaline
E mai uşor să port o cruce
Să dăruiesc priviri senine.
De când lasat-am să lucreze
Preasfântul Duh de viaţă nouă
Nimic nu poate să-ntineze
Mersul spre cer şi-a păcii rouă.
De când mă rog cu consecvenţă
Şi nu doar când necazul vine
Sunt dezrobit de indolenţă
Iar zilele-s de tihnă pline.
De când urmez pe Salvatorul
Prin foc, prin ploaie şi furtună
Numai spre cer îmi ridic dorul
M-aşteaptă EL - şi o cunună.
gc/TI,2005