NEVOIA DE MÂNTUITOR

De ce era nevoie în lumea înrobită?
(În lumea alergării spre veșnicul neant)
Nu de-acea lege în colb învăluită
Și nici de sfatul țării atât de aberant...

Și nu era nevoie de slove-nvăluite
În mii și mii de taine dar fără un răspuns
Ci de cerescul Rege din plaiuri infinite
Venit să dea lumină la tot ce-a fost ascuns.

Să vină în palatul cu aur și dantele?
Putea căci era Fiul din Slavă coborât
Dar spațiul stabilit era fără perdele
Să aib-acces acolo și cel mai doborât.

Cînd a sosit la ființe de noapte clătinate,
La ființele răpite de datinile reci
Le-a pus în inimi speranțe-ncununate
Cu dorul de-a pătrunde-n viața cea de veci.

Ce au rostit profeții privind descătușarea
S-a împlinit exact c-așa-i cuvântul viu
Efectu-a fost sublim: a fost răscumpărarea
La vremea potrivită și nu într-un târziu.

Ce dulce alinare în inimi se-așezară
În viețile pătrunse de-nsuflețiri cerești!
Mesia le-a adus eterna Primăvară
De unde curg izvoare cu stări dumnezeiești.

O altă misiune mai sfântă, mai măreață
Nicicând nu s-a-ntâmplat, nicicând nu va mai fi
Lumini din Paradis au răsărit pe față
Și-n viitor, la fel, în mulți vor răsări.

Vestiți, deci, pretutindeni! Vestiți cu voce tare
Că și-astăzi e nevoie de-acel mesaj de Sus,
Că Prințul împăcării mai poate da salvare
Și la acei la care credința le-a apus.

De ce este nevoie în lumea frământată?
(În lumea-nstrăinării de Cel ce s-a-ntrupat)
De-același Salvator care-a venit odată
Să spună că Iubirea nicicând nu a-ncetat.

George Cornici/Crăciun 2018