Mă pierd printre fulgi, pe-un drum fără semne,
Busola se-ascunde-n sumne tăzlite,
Ascult, sub călcâi orizontul geme,
Pe lacrimi de gheaţă merg înainte.

Aripi de îngeri fulguiesc un colind,
Miresme de fân, de măr, de gutuie,
Sub pătura albă visări germinând,
Aievea mă-ntorc în copilărie.

Din spectre închise, bujori evadaţi
Din poartă în poartă duc vestea bună
Şi traista cu mere, cu nuci şi cârnaţi,
Uliţa toată-n colinde răsună.

Arunc peste vremi o sanie, şapte,
Un pervaz îngheţat cu boabe de mei,
O Pâine frântă, bomboane de lapte,
Un ieduţ zburdalnic nepoţilor mei.

Peregrin printre fulgi, lume zglobie,
Calc orizontul, acum cere vamă
Traista, bujorii, râul de pe ie,
Îmi lasă colinda, dorul de mamă.