Zi de zi, când te trezești,
În oglindă tu privești
Și privești câteva secunde
Ca trupul tău să arate cât mai bine.

Și după ce ai privit,
De la oglindă tu ai pornit
Și ai pornit în treaba ta
Fără să îți mai pese de inima ta.

Dar stai un pic și te întreabă,
Când te întorci la oglindă iarăși
Oare sufletul meu cum arată
Oare e bine, ca pe dinafară?

Ia stai și te întreabă,
E frumos sufletul ca haina de afară?
Sau arată mult mai murdar
Decât trupul tău carnal?

Dacă consideri că haina e murdară,
Și sufletul tău e plin de pată,
Întoarce-te și te pocăiește degrabă,
Ca sufletul tău să fie fără pată.

Căci doar pocăința cea curată
E singurul înălbitor care scoate orice pată
Astfel, orice ai încerca
Sufletul tău tot murdar va rămânea.

Pune-te pe genunchi degrabă,
Și roagă-L pe Isus, al tău Tată,
Să îți dea înălbitorul cel curat
Ca sufletul tău să fie alb și nepătat.

Atunci El îți va da
Duhul Sfânt în viața ta,
Și hainele ți le va curăți
Și iată, că tu iarăși nou vei fi.

Acum, tu ține-te curat
Și nu te mai murdări cu nici un păcat
Pastrează-te mereu curat
Să poți fi în cerul alb și minunat.

Căci omul prea mult se îngrijește
De trupul lui și îl hrănește
Să arate cât mai bine
În lumea aceasta de suspine.

Se îmbracă frumos pe dinafară
Și sufletul lui suspină iarăși
Căci de el nu s-a îngrijit
Așa cum a trebuit.

Care este haina ta
Ce o porți tu acuma?
Cum este haina sufletului tău
Înaintea lui Dumnezeu?

Dacă pe dinafară ești curat
Și mândru cum ești îmbrăcat,
Se poate mândri și Dumnezeu
Cu haina sufletului tău?

Ia, cercetează încă o dată
Haina sufletului tău îndată
Căci nu contează trupul tău
Dumnezeu vrea ce e înăuntrul său.

Haideți fiecare,
La o nouă cercetare
Să vedem fiecare
Cum stăm cu haina cea mare